Azi a împlinit 5 luni. 5 luni pline de emoţie, teamă, nelinişte, fericire, griji şi bucurii (pentru mine, evident). E tot mai mare, mai curios şi mai prezent. Aşteaptă zâmbete şi atenţie. Îl enervează jucăriile şi îi place să se joace cu degetele noastre şi să ne molfăie nasurile. Mârâie imediat când nu-i convine ceva: ghiiiii ghiiii ghiii şi bineînţeles că dă din mânuţe şi dintr-un picior stâng. Când îi place ceva, ca de exemplu, În pădurea cu alune, râde. Şi râde cu toată faţa aia a lui mică. Cu ochii mari larg deschişi. Şi cu gura până la urechi. Atunci, noi simţim că suntem în al nouălea cer. Ne uităm unul la celălalt şi simţim cum ni se inundă inima de bucuria lui simplă şi pură. Ştiu că sună siropos, dar aşa e. Dacă-mi zicea cineva acum 5 luni şi-o zi că aşa va fi, nu credeam. Mi-am pierdut mult din pragmatism de atunci. M-a făcut el, ghemotocul de om, să mă schimb, să ne schimbăm.
Acum ţipă...ghi, ghi, ghi. Aş mai avea multe de spus, o să le spun într-o altă postare.
La multe luni, să fii sănătos, fericit şi la fel de vesel, bebeluş mic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu