Ieri. Ora 16.10, după o noapte cu 7 alăptări. A2 doarme profund. Eu, în braţele lui A1 (unde, fie vorba între noi, e locul meu favorit de pe tot Pământul) , sub o pilotă moale şi călduroasă, sunt pe punctul de a adormi. Se aude cum plouă afară şi mă gândesc cât de norocoşi suntem că stăm toţi 3, unul în braţele celuilalt, în casă la căldură. Visez o sirenă, frumoasă, turcoaz cu mov (logic, dacă era frumoasă), ce stătea întinsă pe luciul apei, sub un soare călduţ şi fain. Nu din-ăla canicular.
- HÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ!!!!!
Mă trezesc buimacă, nu ştiu ce-a apucat-o pe sirenă. A2 dă repetat din mânuţe. Caut suzeta, n-o văd. Mă şterg la ochi, să văd mai bine. E fix lângă mine. I-o dau. O ia rapid, aşa cum apucă un pui de cioară (sau altă pasăre) prada adusă în cioc de cioara-mamă. Molfăie. Tare. Mai tare. Poate adoarme iar. Te rog...adormi, îmi zic, crezând că am puteri telepatice. Începe să se agite. Buuun, îmi zic. Mă ridic, îi dau să pape. Cu ochii închişi şi cu mişcări ritmice ale guriţei, îşi vede de treabă. La un moment dat, încetineşte ritmul ... gata, a adormit. Încet, îl pun la loc, lângă mine. Perfect!! Închid ochii şi mă cuibăresc fericită, înapoi, în cel mai sigur loc din lume. Zâmbesc cu ochii închişi. Simt iar pufoşenie şi căldură. Năsucul lui A2 respiră încet lângă faţa mea. Totul e ok...aţipesc, gândindu-mă iar la sirena mea cea mov. Încerc să-mi imaginez ce senzaţie plăcută trăieşte ea acolo-n marea ei limpede şi albastră.
Deodată simt ceva pe nas. Călduţ, ud.
- Ţoc, ţoc, ţoc!
Îmi molfăie nasul, uitându-se la mine cu ochii cât cepele. Râd. Râde şi el.
- HÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ!!!!!
Mă trezesc buimacă, nu ştiu ce-a apucat-o pe sirenă. A2 dă repetat din mânuţe. Caut suzeta, n-o văd. Mă şterg la ochi, să văd mai bine. E fix lângă mine. I-o dau. O ia rapid, aşa cum apucă un pui de cioară (sau altă pasăre) prada adusă în cioc de cioara-mamă. Molfăie. Tare. Mai tare. Poate adoarme iar. Te rog...adormi, îmi zic, crezând că am puteri telepatice. Începe să se agite. Buuun, îmi zic. Mă ridic, îi dau să pape. Cu ochii închişi şi cu mişcări ritmice ale guriţei, îşi vede de treabă. La un moment dat, încetineşte ritmul ... gata, a adormit. Încet, îl pun la loc, lângă mine. Perfect!! Închid ochii şi mă cuibăresc fericită, înapoi, în cel mai sigur loc din lume. Zâmbesc cu ochii închişi. Simt iar pufoşenie şi căldură. Năsucul lui A2 respiră încet lângă faţa mea. Totul e ok...aţipesc, gândindu-mă iar la sirena mea cea mov. Încerc să-mi imaginez ce senzaţie plăcută trăieşte ea acolo-n marea ei limpede şi albastră.
Deodată simt ceva pe nas. Călduţ, ud.
- Ţoc, ţoc, ţoc!
Îmi molfăie nasul, uitându-se la mine cu ochii cât cepele. Râd. Râde şi el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu